Adolescenţa copiilor mei nu este lecţia mea!

Aţi vTeenage-girl-reading-001ăzut vreodată o conversaţie scrisă între adolescenţi ai zilelor noastre? Le găsiţi peste tot! Mediile sociale sunt practic inundate de ele. Aţi auzit cuvinte pe care şi le adresează unii altora „din prietenie”. Este suficient să mergi cu mijloacele de transport în comun şi îţi îmbogăţeşti brusc vocabularul! Aţi remarcat cu ce porecle „se alintă” – etichete lipite pe sufletele lor pentru multă-multă vreme?

Poate nu au intrat sub radarul percepţiei voastre. Dar, când eşti mamă de adolescenţi, îţi dezvolţi un simţ aparte al observaţiei. Şi te doare! Te doare atât de tare, încât te întrebi cu fiecare celulă din corp cum veți supravieţui cu toţii adolescenţei lor?

Dar ce e adolescenţa altceva decât o perioadă de acomodare cu viaţa? E un hol plin cu capcane menite să te antreneze pentru a putea intra în vârtejul vieţii.

Faţa ţi se umple de coşuri şi suferi. Poate e o lecţie despre frumuseţe, că ea vine din interior. Viaţa te invită, astfel, să descoperi ce este dincolo de suprafaţă, dincolo de un ambalaj sau dincolo de vizibil.

Corpul tău se modifică şi eşti martorul transformării tale. Înţelegi că nimic nu apare peste noapte şi că tu eşti cel care-l poate făuri pe cel ce vrei să devii.

Prietenii, tot copii, doar un pic mai mari, îţi joacă feste copilăreşti. Poţi decide să te superi, poţi decide să ripostezi, poţi decide să ieşi din jocul lor şi să-ţi cauţi alţi parteneri, alte echipe. Şi e atât de greu… Oricare ar fi calea pe care ai merge, cere efort şi angajament… Dar oare nu asta e viaţa? Nu e despre relaţionare? Când eşti adult, dacă te superi, dacă ripostezi, poţi pierde mult mai mult decât îţi poţi imagina! Şi chiar nu îţi permiţi să ieşi din fiecare „joc”. Adultul nu e altceva decât un adolescent care a învăţat că este parte dintr-o relaţie. Dacă eşti acum înţelept, e pentru că „ai supravieţuit” adolescenţei!

Primeşti sfaturi: unele mai bune, altele mai rele… Vin unii (poate chiar părinţii!) şi îţi spun să plăteşti cu aceeaşi monedă. Ba îţi mai spun… ca de „îmbărbătare”… că ai fi fraier dacă nu ai face-o! Ei îţi vorbesc din vechea lege, care nu e legea ta. Cândva aşa se soluţiona totul, dar tu eşti cel nou, cel pur. Tu ai adus cu tine o nouă lege: a iubirii. E felul vieţii de a-ţi spune să crezi în tine şi în judecata ta. Soluţia ta este cea care îţi dă puterea de a merge mai departe, nu soluţia altora!

Înveţi materii „inutile” – aşa îţi spui! Sau poate nu înveţi … tocmai pentru că sunt „inutile”. Şi poate ai dreptate … sau poate nu! E lecţia ta. E despre tine. Va trebui, în viaţă, mereu să alegi între ce e rău şi ce e bine pentru tine, între ce e util şi ce e inutil.

Dai examene, primeşti note, eşti ierarhizat, te vezi pe liste şi îţi spui că viaţa e o competiţie. Dar cum ai putea altfel învăţa că, de fapt, competiţia e doar cu tine: între cel vechi şi cel nou. Nimeni, niciodată, nu îţi poate lua ceva ce e al tău. Şi e al tău, dacă îl meriţi. Şi îl meriţi, dacă ai muncit pentru el.

Continuarea… pe Catchy!  🙂

@driana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s