Amintiri din copilărie

M-a fete sar elastiqueîntrebat Mihai care a fost jocul meu preferat în copilărie şi nu am ştiut ce să îi răspund, spre imensa lui dezamăgire! A început să îmi înşiruie: „de-a v-aţi ascunselea”, „de-a prinsa”… doar-doar îmi vine o idee, dar fără succes.

Dragul meu Mihai, eu le-am jucat pe toate şi nu mă pot decide! Tu faci parte dintr-o generaţie care a învăţat despre ele la şcoală şi le-ai jucat sporadic, în câte-o oră de sport. Eu fac parte din altă generaţie, cu ani grei de „practică” în spate. Acum, când oricum idealizez orice vine din lumea copilăriei mele, nu pot să aleg. E ca şi cum ar trebui să aleg între copiii mei şi asta chiar e imposibil!

Mă năpădesc de-a valma amintiri. Îmi amintesc cum câte o zi întreagă stăteam afară şi cum părinţii ne adunau cu arcanul în casă, dar mai întâi „aruncau buzduganul” strigându-ne pe geam, iar noi imploram să mai primim încă 5 minute. Păi, într-o zi cam câte tipuri de jocuri încăpeau? Fără număr – ar zice unii contemporani!

Ba aveam jocuri în care segregarea sexelor era o necesitate, ba aveam jocuri comune – şi eram zeci de copii adunaţi de pe la toate blocurile. Era tabăra băieţilor şi cea a fetelor şi nu de puţine ori aveam adevărate războaie. Şi ne-am jucat cât pentru o copilărie întreagă! Ţin minte cum făceam haine pentru păpuşi (păpuşi-bebeluşi, de 10-15 cm înălţime, care se vindeau câte două într-o cădiţă) şi cum veşnic căutam resturi de materiale, pe care mai apoi le transformam în „adevărate” piese de haute-couture. Sau cum ne făceam corturi din pături prinse de garduri cu cârlige de rufe ca să ne mai adăpostim de soare sau de priviri „iscoditoare”! Urcam în copaci, mâncam toate prostiile, ştiam gustul ierbii şi al buruienilor, făceam „mămăligă” din pământ, furam flori de prin grădini, eram veşnic negri, mâncam cu mâinile murdare şi nu păţeam niciodată nimic. Iarna stăteam non-stop afară. Făceam cazemate, ne bulgăream, făceam oameni de zăpadă şi mergeam cu cerşitul pentru câte o oală veche – că ne trebuia o pălărie! Stăteau paltonaşele ţepene de atâta promoroacă, mănuşile erau îngheţate, sugeam ţurţuri ca pe acadele când ne era sete – roşii la faţă şi înfierbântaţi, cu tot gerul de afară! Şi nu ţin minte să ne fi îmbolnăvit. Toamna făceam mormane de frunze şi ne aruncam în ele ca pe nişte saltele. Vara urmăream norii pe cer, care ne arătau forme şi contururi mereu noi. Veşnic inventam jocuri. Jucam şi jocurile clasice, dar am aflat abia la şcoală că se numeau, de exemplu, „De-a v-aţi ascunselea”. Noi îi spuneam simplu: „Ascunsa”.

Aşa că, iartă-mă, dragul meu, că nu mă pot decide! Tu poţi?

@driana

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Amintiri din copilărie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s