Ce impresie laşi în urma ta?

cheaters-230x300Sunt mereu atentă la cuvintele pe care le folosesc ceilalți atunci când descriu o anumită persoană. Nu sunt deloc întâmplătoare. Ele reflectă atât parte din eforturile acelei persoane de a crea o imagine dorită, dar şi ceva din adevărata personalitate. Când mă întâlnesc prin oraş cu foşti studenţi, întotdeauna primesc zâmbete şi priviri pline de prietenie, deci poate că imaginea pe care am proiectat-o nu a fost prea rea. Dar există şi notabile excepţii…

Profesori fiind, activitatea noastră presupune şi “nesuferitele” examene. Să nu credeţi că cele două ore de examen sunt ca o plimbare în parc pentru profesori! Inventivitatea nemărginită a studenţilor noştri este îndreptată nu doar spre învăţare, ci şi spre şlefuirea tehnicilor de copiere. Astfel, vrând-nevrând, suntem supuşi unui maraton  sinuos printre bănci, ca să ne şlefuim “Cerberul” din noi. Şi, ca să treacă timpul mai uşor, mergem “în haită”: eu şi cu Teo, colega mea de birou.

Ce imagine lăsăm noi în acele două ore?  Chiar nu m-am întrebat niciodată! Mai ales că de cele mai multe ori supraveghem propriile noastre examene – deci şi noi ne cunoaştem studenţii, dar şi studenţii pe noi. Dar uite că a trebuit să supraveghem nişte studenţi pe care nici eu, nici Teo nu îi întâlniserăm niciodată. Nu era examenul nostrum, doar dădeam o mână de ajutor unui coleg. Nu am modificat nimic din stilul nostru de examinare, rămânând aceleaşi Adriana şi Teo. Teo a scos din examen vreo trei persoane, eu le confiscam “materialele subversive”. La sfârşitul examenului am adunat lucrările, inclusiv ale celor care nu s-au încadrat în timp (întotdeauna sunt vreo 3-4) şi am plecat la examenul următor. Deci  … o zi normală.

Ei, seara, Teo a fost la o nuntă. Acolo “surprinde” o discuţie între două nuntaşe: “Dragă, o vezi pe tipa aia (adică pe Teo!). Ea şi cu încă una blondă (adică eu!) m-au păzit la examenul de azi. Nu am reuşit să fac nimic. Nu ne-au lăsat deloc să vorbim. Pe una au prins-o copiind şi au dat-o afară! Degeaba plângea biata fată! Nu i-au dat voie să continue! Nemernicele! S-au găsit perfect: o afurisitură şi o acritură!”

A doua zi, aflam amuzată de această întâmplare. Dar imediat în mintea mea s-a ridicat un mare semn de întrebare: care e afurisitura şi care e acritura?! Teo avea aceeaşi dilemă, dar mi-a prezentat un raţionament perfect obiectiv: cine a scos din examen mai multe persoane? Ea! Deci ea trebuie să fie afurisitura! Şi prin deducţie logică, eu trebuie să fiu acritura! Deci asta a fost imaginea pe care am proiectat-o în acele două ore! Dar oare numai în acele două ore?! Şi totuşi… chiar de … acritură…!!! Doamna Geta, draga noastră (fostă) bonă, avea un crez în viaţă: decât să mă ia lumea de fraieră, mai bine “a dracului!”. Deci, poate că e mai bine … afurisitură?

@driana

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s