Alege să fii fericit!

11873450_807251156059887_4305754259408788641_nNu mă mai interesează televizorul, radioul sau ziarele. Nu mai trăiesc simultan cu mass-media. Până şi un film îmi este uneori greu să-l duc până la capăt. Sunt zgomote care-mi bruiază existenţa. Dar nu spun asta cu ranchiună, ci cu detaşare şi seninătate. Chiar nu acuz şi nu compar, pentru că nici nu mai ştiu ce să acuz sau cu ce să compar. Şi mi-e tare bine, că-s tot mai mult cu mine şi cu ai mei.

Văd oameni aprinşi la faţă care duc polemici grele pe teme de politică, care discută despre oameni sau situaţii, împărţind totul în alb sau negru, în bine sau rău. Mi se tot spune de criză şi de apocalipsă, de sfârşitul nostru prin foamete sau de suprapopularea planetei. Ridic din umeri, pentru că nu cred. Nu cred şi nu înţeleg panica. Înţeleg de ce e creată şi cine e în spatele ei, dar nu înţeleg cum de oamenii – fiinţe înzestrate cu raţiune şi liber arbitru – pot cădea aşa uşor în plasa măiestrit întinsă pentru ei.

Hai să explic printr-o pildă pe care mi-a spus-o tatăl meu cândva, alături de alte mii de nestemate-surori.

Cândva, exista un om foarte învăţat şi care avea darul cuvântului bine închegat. El studiase mult, citise tot ce se putea citi şi ajunsese la concluzia că Dumnezeu nu există. Acum explica tuturor cum a ajuns el la acea concluzie, folosindu-se de arta cuvântului şi cu exemple pe înţelesul fiecărui om. În faţa logicii lui, toţi recunoşteau că trebuie să fie aşa, că „prea sunt clare toate”. Văzând reacţia oamenilor, învăţatul nostru prindea curaj şi chiar credea că e datoria lui să-i „lumineze” pe cât mai mulţi. Astfel, a ajuns şi la un baci care-şi păştea oile în linişte pe un munte. A intrat în vorbă cu el şi i-a spus că Dumnezeu nu poate exista. Motivul: există nu doar oi, ci şi lupi! Există nu doar bine, ci şi rău! Iar lupul face 5-6 pui, pe când oaia unul şi foarte rar doi. Aşa că, în curând, răul – reprezentat de lup – învinge binele – reprezentat de oi. Ori, dacă ar exista Dumnezeu, nu ar îngădui atâta rău pe lume!

Baciul l-a ascultat politicos până la capăt şi i-a răspuns molcom:

Aşa o fi, Domnule! Matale ştii ce spui, se vede că ai multă şcoală, pe când eu abia dacă pot citi. Eu nu sunt umblat ca dumneata. Toată viaţa mi-am trăit-o pe acest munte, la fel ca neam de neamul meu. Avem oi şi, da, sunt şi lupi. Şi tocmai acesta este motivul pentru care cred în Dumnezeu! Vedeţi dumneavoastră, lupii fac 5-6 pui, pe când oile cel mult doi. Dacă nu ar fi existat Dumnezeu, de la facerea lumii şi până acum nu ar mai fi existat picior de oaie pe muntele ăsta, că lupii, care ar fi devenit din ce în ce mai mulţi, le-ar fi mâncat pe toate. Dar iată că nu oile sunt cele care dispar, ci tocmai lupii! Cum se face asta? Numai Dumnezeu ştie şi are grijă!

Vedeţi voi, e plin de învăţaţi prin mass-media, care ne tot repetă ce rău va fi, care ne întreabă din ce vom trăi, care ne spun să nu avem copii că suprapopulăm planeta sau care ne anunţă sfârşitul lumii. Cred că dintotdeauna au fost astfel de luceferi, dar iată că lumea există, Pământul se învârte, iar Soarele se încăpăţânează să răsară şi să apună. Oile nu sunt pe cale de dispariţie, pe când lupii da.

Curăţaţi-vă gândurile de paraziţi externi. Mai bine folosiţi timpul trăind în bucurie şi creând ceva care să vă bucure – pe voi şi pe alţii. Nu de voi depinde soarta planetei! E cineva care are grijă şi de oi, şi de lupi. Dar voi puteţi schimba, la nivelul vostru, lumea în mai bine prin rodul acţiunilor voastre. Dacă tu ai fi fericit, la fel ca fiecare om de pe planetă, mă întreb cine ar mai avea chef să vorbească despre apocalipse şi lupi. Lumea se schimbă în mod magic prin decizia ta de a fi fericit. Trăieşte în prezent, conştient şi în deplinătatea energiei tale şi vei vedea că toate grijile dispar. Investeşte în iubire şi îţi schimbi culoarea gândurilor, schimbând astfel radical şi acţiunile tale. Acţiunile unui om fericit nu pot fi decât pozitive. Lasă lupii în pace! Vezi-ţi de oi! Şi, dacă simţi că trebuie, ia-ţi un câine!

@driana

Metafora norului pufos

Girl-Looking-at-The-CloudsSuntem într-o veşnică agitaţie, care ne face nervoşi. Mergem nervos, privim nervos, răspundem nervos… Dar oare cum sunt, atunci, gândurile noastre? Calme şi senine? Nu!!!! Nervoase, că doar aşa-i reţeta!

Ei, închipuiţi-vă că pe cerul existenţei voastre apare un nor alb şi pufos! O pufoşenie celestă! Avem ochi şi pentru el? Sau suntem prea ocupaţi să vedem coada de maşini din faţă, colegul care varsă cafeaua pe tine sau copilul care îţi cere mâncare? Dar să zicem că totuşi îl observăm. Câţi dintre noi s-ar opri să îl admire? Câţi ar reface jocul ăla amuzant al copilăriei în care vedeam în formele norilor tot felul de creaturi existente sau imaginare? Şi, dacă am face-o, cum ne-am simţi? Mai bine, nu-i aşa? Sigur am zâmbi – şi cu acel zâmbet ne-am schimba cu totul starea de spirit şi întreaga percepţie a lumii în care trăim!

Un singur nor pufos ar schimba Universul tău şi te-ar schimba şi pe tine! Dar oare numai un norişor are acest dar? Oare o floare, un copac, un fir de iarbă, un fluturaş, o libelulă, ochii senini ai unui copil, o rază de soare ce străluceşte printre frunzele copacilor… Ce sunt toate acestea dacă nu echivalentul norişorului nostru? Odată ce le-am observat, se schimbă puţin peisajul. Devine viu, colorat, prietenos şi asta numai pentru că ţi-ai îngăduit să VEZI. Ele sunt dintotdeauna aici, dar ochii nu le observau. De ce oare? Pentru că mintea le-a spus să vadă altceva! Ochiul vede ceea ce mintea îi spune să vadă!

Dar, să revenim la norişorul nostru. Să zicem că altcineva îţi atrage atenţia asupra lui şi, mai mult, îţi spune şi ce să vezi. Poate îţi spune să vezi un elefant, dirijându-te dibaci să-i observi trompa şi urechile, picioarele şi coada… Îţi va smulge un „Aha! Acum îl văd!”, punându-ţi astfel ochelarii lui pe nas. Cum vei vedea lumea? Ca el, desigur! Oare toţi cei ce îţi arată ce să vezi o fac ţintind doar binele tău? Oare vor fi unii care ar avea de câştigat dacă le porţi ochelarii? Oare manipularea nu e fix o astfel de pereche de ochelari?

Spală-ţi de pe ochi toate lentilele puse de alţii! Cei doi ochi cu care te-a dăruit Dumnezeu îţi sunt suficienţi pentru a VEDEA ŞI SINGUR. Gândeşte, analizează, simte – pentru că poţi. Norul alb şi pufos e al tuturor şi e vizibil. Dacă tu vezi un elefant, e pentru că mintea ta ţi-a spus asta şi nu mintea mai mult sau mai puţin binevoitoare a altuia.

Schimbă-ţi gândurile şi îţi vei schimba viaţa! Decide să vezi şi vei vedea! Decide să cunoşti şi vei cunoaşte! Decide destinaţia vieţii tale şi vei ajunge acolo. Taie corzile care te-au transformat într-o marionetă şi umblă! Priveşte în jur: e viaţă, e culoare şi norişorul alb te aşteaptă să-i dai un nume! E alegerea ta şi e perfectă! Pentru că tu eşti perfect!

@driana

Cele 11 legi uitate ale succesului

(Articol publicat pe Facebook în 27 noiembrie 2013)

10548341_829796447053222_6792385049144329295_oAzi m-am sculat de dimineață tare, pentru că m-am înscris la un curs on-line ce urma să se țină pe 26 noiembrie, ora 6 p.m., dar după ora Pacificului, ceea ce în timpul nostru înseamnă 27 noiembrie, ora 4 a.m.  🙂 . Urma să îl ascult pe Bob Proctor – un vestit coach american – vorbind despre programarea minții umane. Mi-a plăcut! Oricum, îmi place să audiez mari speakeri. Mereu încerc „să fur” din prea plinul lor, dar mai ales, întotdeauna învăț ceva nou.

Mi-a plăcut pentru că a făcut o incursiune în a patra dimensiune: imaginația! Dar nu mi-a vorbit în cavalcade vesperale, ci foarte concret și logic, așa cum am pretenția de la un mare speaker. Să vă spun ce am ales să învăț de la el!

Întreg Universul funcționează după niște legi extrem de clare. Poate că nu le-am descoperit încă pe toate, poate trebuie să se mai nască un Arhimede, un Newton, un Einstein pentru asta. Dar toate funcționează simultan. Nu poți avea pretenția ca la un moment dat să funcționeze doar legea atracției universale, de exemplu. Deci nu poți cere ca toate celelalte să fie suspendate, amânate pentru mai târziu sau chiar anulate! Ele întotdeauna coexistă.

În consecință, putem spune că, așa cum pretutindeni în Univers există și funcționează o seamă de legi, atunci și creierul uman are legile lui. Datoria ta ca ființă creată cu inteligență superioară este în primul rând să le cunoști, să le înțelegi și apoi să le aplici! Extrem de logic, nu? Dar cum să le aplici? Una câte una? Nu! Toate funcționează doar împreună! Și când spun funcționează, mă refer la impactul pe care îl au asupra ta, la efectul lor combinat și, deci, niciodată văzut individual. Să zicem că trebuie să desenezi un curcubeu, dar alegi doar o singură culoare din câte ți se oferă. Poți să te achiți de sarcină? Obții ce ți-ai dorit? Dar oare chiar ți-ai dorit cu adevărat să obții acel curcubeu, de vreme ce ai ales să respingi celelalte culori? Bună întrebare, nu? Ei, Bob Proctor spune că a ajuns la concluzia că suntem sub incidența unor legi mentale clare, care doar împreună te împing spre progres, spre mai bine. Hai să vi le spun, în ordinea în care el le-a prezentat:

Legea succesului  – Fiecare dintre noi este programat pentru succes. Trebuie să conștientizezi că ai absolut tot ce au avut și cei ce au reușit în viață, că ai același punct de pornire, aceleași oportunități. Deci trebuie doar să îți dorești cu adevărat să ai succes!

Legea gândirii – Toți gândim. Gândul este energie. Gândurile pozitive produc energie pozitivă, gândurile negative nu produc decât energie negativă. Programează-te pe pozitiv!

Legea aprovizionării – Fii nesățios, dorește-ți mai mult și mai multe. Dacă nu-ți dorești nimic, nu îți creezi imboldul pentru a lupta, nu ai un țel, nu ai un vis. Refuză să-i asculți pe cei care îți spun că ai tot ce îți poţi dori, că nu îți mai lipsește nimic. Fixează-ți mereu noi idealuri!

Legea primirii – Nu refuza să primești ajutor. Învață să îl primești, ca să înveți să îl ceri.

Legea creșterii – Totul în natură crește, dar știm că există și descreștere, există și scădere. Este aceeași lege, dar prost aplicată. Dacă ție îți merge din ce în ce mai rău, cauza este proasta înțelegere și aplicare a acestei legi. Sensul normal al naturii este creșterea spre mai mult și spre bine, spre pozitiv.

Legea non-rezistenței – Avem tendința să ne încrâncenăm, să ne încăpățânăm să iasă totul după cum vrem noi, dar poate că sensul unei experiențe este altul. Poate că nu totul trebuie să iasă cum crezi tu la un moment dat. Mai bine acceptă. Dacă te opui, deci încerci să reziști legilor Universului, atunci soarta te va pune iar și iar în fața aceleiași probleme, până iese așa cum Universul vrea.

Legea compensării – Universul compensează întotdeauna un minus cu un plus. Nu dispera, așteaptă plusul!

Legea iertării – A nu ierta înseamnă a fi în război cu tine însuți – ori asta înseamnă absența armoniei. Nu poți spera ca lucrurile să meargă bine în viața ta dacă nu știi, nu poți să ierți. Începe cu tine! Iartă-te pe tine! Vei fi uimit să afli că toate reproșurile pe care ți le faci se traduc prin non-iertare! Ești prea dur cu tine, deci cum să fii altfel cu ceilalți?!

Legea atracției – Nu se referă decât prea puțin la atracția fizică dintre două persoane, ci mai degrabă la faptul că atragi în viața ta persoane, fapte, întâmplări, chiar obiecte – și că nimic nu este întâmplător! Trebuie, conform legilor Universului, să te întâlnești cu cineva anume – care este fie o binecuvântare, fie o lecție din partea Universului!

Legea sacrificiului – Sacrificiul nu este văzut drept pierdere, ci câștig! Trebuie să faci un mic efort, să faci loc în viața ta pentru binele pe care îl meriți. Binele nu vine pur și simplu și se instalează în viața ta. Trebuie să muncești pentru el!

Legea obedienței – Spunea el că ar fi cea mai importantă! Rebelii, în general ajung să fie pedepsiți pentru rebeliunea lor. La fel se întâmplă și în mintea noastră. Doar că aici nu vorbim de obediența față de ceilalți, ci față de toate aceste legi. Asta înțelege el prin legea obedienței. Este legea căutării armoniei, medierii între toate celelalte legi – este legea-constructor și, odată aplicată, nimic nu îți poate sta în cale!

Interesante lecții, nu? Dacă ai avut răbdarea să citești până aici, îți propun un joc al minții: fixează-ți un vis, un scop. Vizualizează cu ochii minții ce s-ar întâmpla dacă l-ai atinge, cum te-ai simți. Consideră că deja l-ai atins! Cum de ai reușit? De unde ai plecat și unde ai ajuns? Înseamnă că ai aplicat legea creșterii! Impune-ți mereu să crești, fii nesățios! Înseamnă că aplici mereu legea aprovizionării! Gândește mereu calea spre atingerea unui vis, spre succes! Aplică legea gândirii și legea succesului! Primește ajutor și oferă ajutor! Nu rezista, nu e bine să rămâi ancorat în gânduri negre, în limite, în „eu nu voi reuși”! Aplică legea primirii și a non-rezistenței! Chiar dacă ai un eșec, gândește pozitiv! Crede în faptul că Universul întreg va complota să îți îndrepte căderea și iartă-te că ai greșit, dar iartă-i și pe ceilalți! Aplică legea compensării și a iertării! Atrage prieteni adevărați și muncește să-i păstrezi! Aplică legea atracției și a sacrificiului! Muncește pentru visul tău! Pune în fiecare zi câte o cărămidă! Universul va compensa efortul tău prin răsplată! Că doar am mai spus că funcționează peste tot legea compensării! Și în final, nu uita că totul va funcționa doar dacă te supui fiecăreia dintre aceste legi și tuturor în acelați timp! Aplică astfel legea obedienței! Îți mai aduci aminte visul la care te-ai gândit? Nu-i așa că pare mai aproape?

Nu regret că sunt trează de la ora 3. Eu zic că a meritat! Voi ce ziceți?

@driana

Karma popoarelor

10360608_445983602224659_6974229783504956975_nCu toţii suntem familiarizaţi cu ideea de karmă. Deşi în cultura română nu avem acest concept, credem cu tot sufletul în el. Prin noi vorbesc străbunii când zicem: „Cine seamănă vânt, culege furtună”. Noi ştim că „fiecare pasăre pe limba ei piere”, pentru că… „norocul şi-l face fiecare cu mâna lui”. Românul crede, deci, în legea cauzei şi a efectului. Şi, pentru că e în sângele lui, o aplică de mii de ani. Nu face rău, nu ridică sabia … pentru că cine ridică sabia, de sabie va pieri

Credem parcă şi mai mult în conceptul de dharmă – preschimbarea unui rău în bine prin efortul propriu de schimbare: „Bine faci, bine găseşti”. Multă vreme nu l-am înţeles pe baciul moldovean şi l-am condamnat pentru resemnarea lui. Dar el vine din poporul care spune: „Mai bine să suferi nedreptate, decât să faci strâmbătate”. De neînţeles românii şi când întorc şi celălalt obraz atunci când sunt pălmuiţi… De neînţeles pentru alţii, vecini mai mari, mai tari şi mai lacomi.

De ce această introducere? Pentru că există şi conceptul de karmă colectivă sau karmă a popoarelor. Ce înseamnă asta? Uitaţi-vă, vă rog, în istoria omenirii. Întotdeauna au existat popoare care au vrut mai mult. Mai multe teritorii, mai multe bogăţii sau mai multă putere. Au trecut prin foc şi sabie multe suflete nevinovate. Ori, toate aceste atrocităţi se adună într-o karmă colectivă. Toate acele popoare au ajuns să plătească datoria karmică ce apăsa acum pe umerii fiilor, nepoţilor, strănepoţilor…

Unde vreau să ajung?

Toate marile puteri actuale s-au construit pe seama unor datorii karmice. Au fost poate imperii, au avut colonii, au supt seva altor ţări de pe cine ştie câte continente. Ei zic acum că le-au civilizat, dar, de fapt, s-au amestecat, fără să fi fost invitaţi, în viaţa lor. Decenii sau chiar secole întregi au luat tot ce au putut lua. Şi-au construit palate, şi-au înzestrat şcoli şi muzee cu comori furate. Şi-au impus limba, credinţa şi obiceiurile, călcând în picioare ceva sacru: sufletul unui popor. Oare au ceva de plătit în ochii Universului? Poate că da. Sigur da! Şi restanţa a sosit! Francezii ajung o minoritate în ţara lor, înlocuiţi fiind de cei veniţi din fostele lor colonii. Nemţii, olandezii, austriecii, spaniolii, italienii, ungurii, sârbii, grecii sunt martorii unei noi migraţii. Că sunt refugiaţi sau că sunt războinici răzbunători – contează mai puţin când e vorba de datorii karmice. Aceste datorii se plătesc întotdeauna pe lumea aceasta, nu pe cealaltă – totul într-o sfântă ordine divină.

Acum nu mai sunt supărată pe baciul moldovean! Prin înţelepciunea lui, mi-a adus dharmă – darul Universului pentru altruismul său şi mi-a construit o lume mai bună. Am avut strămoşi cinstitori de pace, trăitori în inima lor şi fideli credinţei în care s-au născut. Dacă eu o duc acum bine, e şi datorită lor, după cum de noi depinde viitorul copiilor noştri.

Problema e că, dincolo de karma popoarelor, există şi una a umanităţii – a tuturor, deci ce se întâmplă oriunde pe Glob ne afectează pe toţi. Pentru că toţi suntem unul. Aşa că mă întreb pe Mine – suma celor şapte miliarde: „Omenire, încotro?”.

@driana

Ca la 44 de ani

11178283_878622138858990_2127910314400450406_nDe câteva zile tot le amintesc celor dragi că vine, vine, vine… ziua mea. Chiar sunt entuziasmată! Nu în fiecare zi împlineşti 44 de ani! 44 – ce număr minunat, nu? Simt cu fiecare părticică de suflet că tocmai am păşit în cel mai frumos an al existenţei mele de până acum. Aşa că mi-am propus un proiect măreţ: să scriu la sfârşitul fiecărei zile motivele pentru care a fost cea mai frumoasă zi din viaţa mea şi să-mi propun, tot în scris, pentru ziua ce va urma să fac ceva valoros pentru sufletul meu.

Dau startul azi şi bucuria pe care mi-o dă agenda albă din faţa mea mă întăreşte în convingerea că mi se deschide cel mai grozav an al vieţii mele! Îl pot crea, îl pot contura, îl pot palpa, îl văd prinzând contur şi-i văd rezultatele. Sunt co-creatorul vieţii mele alături de forţa supremă a Universului.

Am 44 de ani împliniţi şi mi-i asum cu bucurie. Nu m-aş întoarce nici măcar o secundă înapoi. Am mai fost la 20 de ani, la 30 sau la 40. Ştiu cum e acolo, dar nu am mai trăit niciodată ca la 44 de ani şi asta este frumoasa provocare pe care mi-o ofer. Mă uit în oglindă şi îmi iubesc fiecare rid sau fiecare contur. Am muncit pentru ele! Ele sunt parte din devenirea mea. Poate de aceea nici nu mă prea machiez, doar rareori şi mai mult din curiozitate. Asta nu înseamnă că nu iubesc să văd cât de frumos le stă altora – dar ştiu că eu mă regăsesc în imaginea mea din oglindă şi mă privesc cu bucurie.

În entuziasmul meu, simt recunoştinţă faţă de tot ce m-a adus până în prezent. Acum, când ştiu că tot ce mi s-a întâmplat a fost perfect, cum aş putea să nu mă arunc cu încredere şi optimism în trăirea clipei prezente? În agenda mea voi descrie ziua ce a trecut şi o voi creiona pe cea care va urma doar pentru a-mi îngădui să înţeleg că trecutul, prezentul şi viitorul una sunt şi că momentul în care realizez asta este ACUM. Vreau să descriu cât mai multe miracole ale faptului că sunt, vreau să mi le las mărturie şi, astfel, să mi le înmulţesc. Voi avea ce scrie numai dacă îmi îngădui să trăiesc şi asta şi vreau: vreau o viaţă la timpul prezent.

Încep un nou an de bucurie trăită în timp real, de iubire, de pace, de zâmbet, de credinţă, de optimism. Începe un nou an de trăire. Sunt conştientă de darurile clipei şi vreau să le despachetez ACUM în viaţa mea şi nu le las nedesfăcute.

M-am trezit de dimineaţă şi mi-am băut cafeaua la lumina răsăritului ascunsă un pic de nori, cu nerăbdarea împlinirii visului de a trăi ca la 44 de ani! Trimit iubire şi zâmbete tuturor şi ştiu că mi-aţi urat deja în inima voastră „La mulţi ani!”. Ştiu pentru că gândul bun răzbate întreg Universul şi ajunge primul la destinaţie. Ştiu, pentru că l-am primit cu dragoste şi recunoştinţă. Ştiu, pentru că deja sunteţi în inima mea care bate – iată – de cel puţin 44 de ani. La mulţi ani mie de ziua mea îmi doresc şi eu! Sunt atât de fericită!

Publicat pe Catchy, la data de 17 august 2015  [link] (http://www.catchy.ro/ca-la-44-de-ani/78517 „Catchy”).